– E vara…si caut umbra copacilor taiati…din viata mea

061146200114439774944361fb595499387401147…exista un loc pe Pamant…un loc predestinat mie, cu istorie de peste un secol…scaldat de Dunarea misterioasa …unde acum cateva zeci de ani ,am pasit prima data eu,o fetita cu funde mari in plete…cu imaginatie…si gropite in obraji…ochii mei avizi de curiozitate,au vazut acolo florile minunate si …COPACII…Era un STEJAR REGE ,pe care abia puteau sa l cuprinda cu   bratele intinse cinci oameni…erau tei tineri…si un sirag de plopi de cativa ani…totul respira magie pentru mine…iar SUBCONSTIENTUL MEU…mi a soptit atunci ,discret ca acolo este locul meu…si asa a fost…COPACII  erau o comunitate…tineri si batrani…erau respectati…ingrijiti si frumosi..au crescut odata cu mine….m au hranit cu nuci si pere minunate…mi au nins dragostea cu flori de tei…mi au fost alaturi la furtunile din viata …mi au racorit inima infierbantata …mi au alinat durerile…mi au impartasit dorul..erau in sufletul meu …la un loc cu oamenii pe care mi a fost dat sa i iubesc…au trecut zeci de ani…ca un vis…COPACII au ramas cu zestrea  de pasari ,cu serenade si cu parfum de tei…cu ciocanitori vioaie,cu mierle asurzitoare si  privighetori cu triluri de poveste…cu o  familie de bufnite fantomatice…si cu clan de cucuvele botezate strategic cu nume nostime …CERCELICA.A fost si un cuplu protejat de arici…un motan nemuritor…generatii de caini extrem de iubiti…si extrem de inteligenti,chiar cei mai inteligenti caini maidanezi din Romania…Tambal,Carceag…au fost multe povesti de viata cu oameni care si au lasat amprenta pe ulitele batranului oras dunarean….oameni care au sfintit locul…si care au construit imperii de amintiri si experiente in viata mea…oameni aceia nu mai sunt…COPACII au fost si ei ucisi unul cate unul…mai intai cei mai batrani…apoi si ceilalti…am ramas mai saraci… goi …expusi la arsita necrutatoare a unei civilizatii prost intelese…si cel mai grav,cu sufletele  uscate si secatuite de dragoste…caut acum umbra copacilor taiati…si o regasesc doar in SUBCONSTIENT …intr un cotlon al amintirilor magice din viata mea…

6 comentarii

6 thoughts on “– E vara…si caut umbra copacilor taiati…din viata mea

  1. am inceput sa cunosc viata, tot pe mal de Danubiu…
    nu am cunoscut stejari si tei… decat mult mai tarziu… cand m-am indepartat de coltul natal, unde stiam doar plop si slacie…
    poate ca de atunci am inceput sa ador salcia pletoasa…
    subconstientul meu insa… mi-a soptit ca sunt si alte tinuturi frumoase pe pamant… si am pornit in cautarea lor… pe unele le-am afalt… pe altele inca le mai caut…
    de fiecare data insa… ma intorc cu atata drag si nostalgie, sa-mi revad maulul de Dunare… cu toate aminitirle lui…

  2. Cât se aseamănă copilăria ta cu a mea ! Și eu am avut parte în clasele primare de copaci și tufișuri, și verdeață minunată și sălbatică, mici colțuri de rai în plin oraș dunărean (și la mine tot dunărean a fost). Cât de minunate erau jocurile copilăriei printre tufișuri sălbatice, și prin copaci cu crengi primitoare (fiecare copil își alegea un loc al lui pe o creangă, atât erau de ramificați și prietenoși copacii) !
    Pe atunci, nici nu știam că acela era un mic rai, luam totul ca fiind normal și cuvenit. Am înțeles că era un rai abia atunci când buldozerele au nivelat terenul pentru a se construi blocuri, și când celelalte locuri verzi rămase s-au micșorat tot mai mult, ”mâncate” de lăcomia oamenilor de a avea clădiri din sticlă și oțel. Raiul dispăruse… și abia peste ani am înțeles cu adevărat ce am pierdut ! Să plângi, să sfâșii, ce rost mai avea ?
    Dar, am înțeles și cât de norocoasă am fost că am avut o asemenea copilărie, că am putut alerga liberă printre tufișuri și copaci, că am respirat… Nu știu, copiii noștri sau nepoții noștri unde vor mai alerga….

    • Oare noi am fost ultima generatie de copii …liberi,,???Copilul meu se simte liber doar cu calculatorul in brate….iar gandul la nepoti ma inspaimanta.Vor fi oare niste ,,robotei,,sortiti sa traiasca in umbra controlului total???:)Acum parintii isi urmaresc copii pe calculator la gradinita….si habar nu avem ce mai urmeaza.

      • Din păcate, și copilul meu tot la calculator se simte cel mai fericit ! Natura este pentru el doar ceva ”printre altele”, și nicidecum nu o vede ca pe un lucru esențial.

        Totuși, eu sper că nepoții vor fi altfel ! Vechile valori vor reveni, așa se întâmplă peste generații. Și, se spune că nepoții seamănă mai mult cu bunicii decât cu părinții…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s