Da ,se pare ca a venit si ultima zi de toamna.
Frumoasa ,calda si tare ,tare aproape de sufletul meu.Acum , trebuie sa -mi iau ramas bun . Copacii…copacii mei dragi, mai au frunze, doar cat sa-si acopere ochii de iarna care sta nerabdatoare , batand din picior, in pragul destinului meu .
Cu dragoste , ma despart de tine, azi , toamna de vis.
Mi-am imprimat pe retina , mii de imagini cu padurile drumurilor de taina si am stocat in memorie , parfumul tau de arama topita .Asa, sa-mi ajunga pentru toata viata.
Mi-ai deschis usi si mi- ai intins covoare la picioare. Am strabatut Gradina Edenului cu livezi de portocali si am atins cu speranta ,varfuri vesnic inzapezite. Mi-ai adus rasaritul ravnit, de pe marea nesfarsita ,la ferestra.
Multumesc ,toamna mea binecuvantata…pentru grauntele de nemurire ce mi l-ai daruit si pentru amintiri. deja parte din sufletul meu.
Subconstientul genial 
Nu e ultima. Se pregătește abia prima. De anul viitor… 🙂
De anul viitor …o sa -ti transmit mesaje de pe Marte,Multumesc…pentru tot.Sa fii iubit.
ŞI NOIEMBRIEEEEE ???
Eeeee…, mă superi, să ştii…
Noiembrie ,ramane pentru suparaciosi…multumesc.
Calendaristic vorbind, s-a dus doamna toamnă. Dar ea ne mai dă un bonus plin de căldură și flori de tot felul, care ne încântă încă. Deci, să ne mai bucurăm cât putem! 🙂
Da,crizantemele multicolore si parfumate…le ador.Un gand frumos colorat din parte mea.O seara placuta!
Sensibile şi emoţionante sunt gândurile tale aşternute aici, mă regăsesc printre ele.
Şi eu iubesc toamna pentru generozitatea ei, dar mă şi întristează foarte tare, poate pentru că nu-mi plac despărţirile de niciun fel.
O zi minunată îţi doresc! 🙂
Multumesc…din suflet.