DOR DE NAMETI

IARNA…anotimpul preferat al copilariei , cu saniuta pe derdelus ,cu copii fericiti cu picioarele inghetate dar cu obrajii rosii , cu chiote de bucurie , cu mame care gateau in fiecare zi pranzul pentru familia lor , cu bunici intelepti care aveau timp sa-si mangaie nepotii. Mi-e dor de stratul normal si natural de zapada , de gerul diminetilor de poveste , cand descopeream fascinata , lumea primenita in alb a orasului. Mi-e dor de cainele nostru , BUTU , care dormea intotdeauna in pragul usii , afara , si-si scutura vesel blana groasa plina de zapada , dand semnalul unei noi zile de joaca printre baricade , tuneluri si oameni de zapada cu nasul de ardei rosu . Radeau copiii , radeau parintii , radeau vecinii , si sunt sigura ca radea si pisica mea .
Apoi , seara , sosetele ude se uscau cuminti langa soba , iar somnul venea atat de repede peste nepoata cu capul in nori , cu cartea in brate si pisoiul ascuns la picioare , nepoata norocoasa cu doua perechi de bunici , cu o multime de veri , matusi , unchi , vecini si alte tipuri inedite de neamuri si prieteni , pe care-i descopeream , siderata , cu povestile lor de viata , in fiecare zi , la noi in casa.
Acum , in aceasta iarna anormala , cu o Dunare cat un rau , cu trandafiri care au ramas imbobociti de asta toamna , mi-e dor de ceva normal in viata mea , de o noapte cu viscol si noian de fulgi la fereastra. Mi-e atat de dor de nameti…si de lumea magica a unei copilarii perfecte , care mai supravietuieste doar in SUBCONSTIENTUL MEU , printre nenumarate straturi de amintiri dragi , cele mai pretioase comori din sufletul meu.
La multi ani , dragii mei prieteni , sa fiti fericiti si sa aveti un an …cat mai normal.

7 gânduri despre „DOR DE NAMETI

  1. Iată un eseu cu capul pe umeri şi, în acelaşi timp în nori, despre cum era altădată, când erau ninsori. problema e că acum nu mai e ca atunci. Bunicii nu mai locuiesc cu noi, sunt de o mie de ori mai multe maşini pe străduţe, ne facem teste la alergologie, ca să stablim dacă putem să avem pisicuţe…
    Mi-e teamă că toată această nostalgie e doar pentru noi, cei care am trăit măcar un sfert de secol, în secolul trecut.

  2. anul asta am vazut un strop de zapada.
    trist.
    si la mine tot iarna e anotimpul preferat, dar iarna ca aceea din copilarie, nu ca asta de acu.

  3. La mulți ani și ție ! Cât dor de propria mea copilărie îmi trezește evocarea ta…. Cred că noi am fost generația norocoasă care a avut o copilărie în aer liber, cu valori adevărate, și mulți oameni dragi alături. Nu știam pe atunci de internet, nici măcar nu-i bănuiam existența, dar nici dacă aș fi știut, nu mi-ar fi păsat ! Poveștile copilăriei îmi păreau mult mai minunate.
    Copiii de azi, din păcate, au mai mult o copilărie-internet. Natura, joaca, poveștile, sunt în mare parte ”virtuale”.
    Nu pledez pentru ”întoarcerea la natură” cu orice preț – gen hippy – dar totuși… un echilibru ar trebui păstrat.

    Mulțumim pentru imaginea unei copilării adevărate !Și… fie să ai zăpadă, dacă asta îți dorești !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s