PRIVIGHETORILE AMURGULUI…

Parcul rasuna de cantecul halucinant…Luna imi zambeste misterioasa ca Gioconda…stie, dar nu spune…privighetorile isi dau sufletul strigandu -si adevarul…dar eu nu aud nimic…nici nu vreau sa aud…nici nu vreau sa vad…traiesc in norul meu de ceata…ea acopera totul cu catifeaua ei grea de iluzii…totul este neted si curat…oamenii sunt buni si frumosi…nu exista lacrimi ,nu exista riduri…verdele este uniform…iar albastrul ma copleseste…dar iata AMURGUL sosind peste mari..si trebuie sa plec urechea si sa aud…trebuie sa deschid ochii si sa vad…oamenii cu riduri si sprancene incruntate…lacrimi reale si zambete false…verdele cu pete galbene de frunze moarte…albastrul brazdat de nori intunecati…si desigur trebuie sa ascult PRIVIGHETORILE…si sa inteleg, in sfarsit, ADEVARUL…

3 thoughts on “PRIVIGHETORILE AMURGULUI…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s