Timpul m-a prins in caruselul sau dement…si ma poarta cu viteza luminii…parca ar vrea sa scape mai repede de-o povara…si sa ma lase la capatul drumului meu…Ma lupt cu el…am mainile zgariate incercand sa opresc norii de pe cer …vreau sa-i incetinesc,pentru ca stiu …da stiu ,ca avem destinatie comuna…azi am simtit gustul toamnei…a trecut un an…un an peste care as fi vrut sa sar…ca la sotron,in vremea pletelor baiaie…dar nu pot…totul este acolo in SUBCONSTIENT…fiecare zi si fiecare noapte in care am strivit de comun acord cu EU-ul meu,toate rasadurile viselor …si am inceput sa accept ,cu greu…libertatea necunoscutului de maine…dar azi inca mai este aici cu mine cu prune brumarii si piersici bucalate…si las zambete dulci sa mi curga de pe buze…si las caruselul in voia LUI.
.
Subconstientul genial 
Sărmanul, Timp, credeam că numai eu sunt într-o dispută continuă cu el. E tare nedrept şi mereu mă învinge.
Mi-a plăcut mult articolul tău.
O seară minunată îţi doresc! 🙂
MULTUMESC….
Exquisitely stated.
Thank you…I appreciate.
Ştiu nu am mai trecut pe aici de ceva timp,vă citesc articolele şi vă observ activitatea intensă,atunci când văd un articol mai special ” Hop şi eu =)) ” . Poftă mare !!!
Şi eu mă lupt cu el şi îl simt că se evaporă doar atunci când încep să mă bucur de el!
Să aveţi o zi minunată! 😀
In aceasta lupta e un singur invingator…din pacate..un gand special de la SUBCONSTIENTUL MEU,pentru tine..cu drag…MULTUMESC.